Azi am fost piticul mic si negru din fundul curţii, azi m-am simţit mai singura ca niciodata...Azi a fost o zi apăsătoare, înceţoşată, mintea mi-a fost absenta...Azi am facut abstracţie de la tot ce a fost in jur, am vrut sa fiu doar eu, cu mine si cu gandurile mele care mă măcina de atîta vreme...
Vreau sa pot trece neobservată, sa fiu în mulţime si sa fiu doar eu...
De fapt ce vreau, un pic de liniste, un pic de calm. Numai vreau starea de tensiune, întrebări fără răspuns, îndoieli, framantari si toata gama de stări si trăiri pe care le am alternativ, tot timpul. Linistea mea nu implica tristeţe, linistea e pace. Nevoia mea nesatula de lucruri frumoase. De ce atata nevoie?! Sufar cand nu am lucruri frumoase, cand nu sunt înconjurată de frumos. O bucata de cer gri si simt ca traiesc. Uneori e nevoie de atat. Alteori imi lipseste afectiunea prea mult si fug de singuratate. Mi-ar place sa mă refugiez în braţele unui suflet la care tin, dar tot in linişte, sa ştiu ca e acolo, firesc, natural. Vreau ceva firesc, natural...Vreau sa simt ca trăiesc, ca pot trai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu