marți, 3 martie 2009

Chiar daca...




Chiar dacă alţii cred ca totul e posibil! Nu e asa!!! Chiar daca acestia se apropie cel mai mult de viselele lor. Se arunca in valtoarea vietii cu un curaj aproape inconstient. Ei provoaca viata, sunt cei puternici. Incearca totul, gusta totul, traiesc totul. Pare o sfidare usor naiva. Isi propun teluri inalte si cred intr-o continua schimbare, cred in ei si in ceilalţi. Viaţa lor inseamna miscare, schimbare, asumarea propriei personalităţi, traire. Isi stabilesc prioritatile si isi construiesc propriile reguli. Insa sunt oameni care emana o caldura aparte, care stimuleaza, care cred intr-o idee, care se implica profund si total in realizarea unui vis.
Chiar dacă nu suntem cu totii asa, chiar dacă nu pot face nimic ca sa schimb ceva, e al meu...si ma hraneste uneori, chiar dacă teama ca as putea pierde tot e prea mare. E bine, e bine macar asa...Un vis, o speranta...O speranta, care e mai bine sa moara prima ca sa nu ma avant prea tare, chiar dacă imi este greu...

luni, 2 martie 2009

Copii nereusite...


Mno, privind in jur am vazut ca e peste tot la fel, si la mine si la restul. Prea multe incercari, prea multe solutii. Nici un rezultat vizibil. Totusi, vag...E greu, asa a fost dintotdeauna. Si va fi.
Dilema multora se pare ca este aceeasi. Cine isi imagineaza pana la urma ca viata este pentru a fi traita? Ca totusi, si totusi... sa traiesc sau nu? O mocirla imensa. Fiecare pas. Ramane in loc. Cu fiecare pas ceata se indeseste. Te afunzi, te inglodezi. Mai mult. Dar, e doar un gand! La fel de simplu poate fi un intins verde proaspat. Deasupra albastru. Desculta prin verde adanc. Moale. Umed. Dar, e doar un gand. Al meu...